Politraumatismele reprezintă stări acute severe survenite în
urma unor accidente de natură mecanică, termică sau electrică şi caracterizate
prin leziuni multiple ce afectează organe, aparate, sisteme sau regiuni
diferite (cel puţin două) ale organismului.
Politraumatismele reprezintă aproximativ 50% din totalul
traumatismelor. După statisticile OMS, politraumatismele constituie a treia
cauză de deces (după bolile cardio-vasculare şi cancere). În timp de pace, cele
mai frecvente cauze ale politraumatismelor sunt
accidentele rutiere (90%),
accidentele de muncă, accidentele sportive şi cataclismele.
Politraumatizaţii se pot clasifica în:
1) Politraumatizaţi la care funcţiile vitale sunt alterate
cu iminenţă de stop cardio-respirator;
2) Politraumatizaţi care nu impun măsuri de extremă urgenţă,
permit 1-2 ore pentru investigaţii;
3) Politraumatizaţi care permit timp suficient pentru
precizarea diagnosticului.
Se disting două etape
de tratament în cazul politraumatizaţilor:
I. Tratamentul la locul accidentului şi pe parcursul
transportului până la unitatea spitalicească, va consta din:
- evaluarea şi stabilizarea funcţiilor vitale (circulatorii,
respiratorii);
-controlul permeabilităţii căilor respiratorii, eventuale
imobilizări ale voletului costal şi evacuarea unui pneumotorax;
- resuscitarea cardiacă în stop cardiac;
- abord venos periferic sau central;
- hemostază temporară cu garou sau cordon;
- transportul cât mai rapid la spital.
II. Primirea pacientului şi diagnosticarea leziunilor la spital:
- reechilibrarea volemică şi hidroelectrolitică;
- completarea hemostazei;
- examen clinic şi paraclinic complet;
- montarea unei linii venoase sigure;
- recoltarea de probe biologice (Ht, Hb, leucocite, uree,
creatinină, amilază, glicemie, ionogramă, grupa sangvină şi Rh);
- radiografii multiple în funcţie de zona traumatismului;
- ecografii sau CT;
- puncţia peritoneală efectuată în scopul evaluării
leziunilor abdominale;
- vaccin ATPA.
Tratamentul se efectuiază în
funcţie de starea generală a pacientului, astfel:
a) intervenţia chirurgicală în extremă urgenţă pentru
scoaterea pacientului din starea de şoc hemoragic sau respirator, urmată la câteva
zile de alte intervenţii;
b) când starea generală nu permite evaluarea completă şi
investigaţiile paraclinice, se va efectua intervenţia chirurgicală cu caracter
complet care rezolvă diagnosticarea completă a cauzei şi a leziunilor care au
rezultat.