Ulcerul gastroduodenal

                                                    Definiţie şi clasificare

Ulcerul gastroduodenal este o leziune caracterizată prin pierdere de substanţă la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale. Este mai des întâlnit la vârste peste 40 ani.

Ulcerul gastroduodenal evoluează clinic, în 90% din cazuri, în puseuri acute, pe fondul unor perioade de remisiune cu durată variabilă. În ultimul timp se constată o reducere a frecvenţei ulcerului duodenal dar menţinerea în aceleaşi limite a
ulcerului gastric.

Deşi ulcerul gastric şi cel duodenal au o patologie diferită, apariţia ulceraţiei este în final rezultatul dezechilibrului dintre factorii de agresiune şi cei de apărare. Ulcerul distruge progresiv strat cu strat peretele gastro-duodenal, perforând în peritoneu, organe cavitare sau
penetrează în viscerele parenchimatoase.

Din punct de vedere evolutiv se disting două forme de ulcer gastric:

- ulcerul acut, de dimensiuni de obicei mici (cca.1cm) înconjurat de edem;

- ulcerul cronic, care de obicei depăşeşte 2-5cm diametru iar locul edemului este luat de o fibroză care în timp sudează stomacul de organul vecin.

Factorii de agresiune asupra barierei celulare gastrice pot fi:

                    Hipersecreţia acido-peptică;

                    Hipersecreţia gastrinei;

                    Tulburări ale motilităţii gastrice (încetarea evacuării);

                    Reflux duodenogastric;

                    Helicobacter pilori;

                    Factori exogeni: citostaticele, fumatul, alcoolul ş.a.

Diagnostic clinic şi paraclinic

Semnele clinice ale bolii constau în:

- alternanţa puseelor acute cu cele cronice;

- durere localizată în epigastru sub formă de crampe sau de torsiune, exacerbată de ingestia de alimente şi calmată de vărsături sau de evacuarea conţinutului gastric;

- greţuri şi vărsături;

- arsurile (pirozisul) postprandiale sunt rare, ele pot precede durerea sau să fie odată cu ea.

Diagnosticul paraclinic se stabileşte după efectuarea următoarelor analize:

- Examenul radiologic baritat stabileşte poziţia nişei, dimensiunea şi profunzimea ei. Localizată adesea pe mica curbură ea este văzută din profil în afara conturului gastric.

- Endoscopia permite examinarea directă (vizualizarea) leziunii, de asemeni permite prelevarea de probe (biopsii), face posibilă explorarea în întregime a stomacului chiar şi a pilorului cu bulbul duodenal. Este singura metodă care poate oferi suficiente date pentru diagnosticul ulcerului gastric şi poate stabili dacă este o leziune benignă sau malignă.

- Examenul secreţiei gastrice este de interes minor în diagnosticare deoarece ulcerul gastric nu este puternic secretant.

. Tratament

În ulcerul gastric măsurile dietetice privind componenţa alimentelor şi frecvenţa meselor sunt importante, în schimb la ulcerul duodenal regimul alimentar nu s-a dovedit a avea un efect benefic evident.

Cea mai corectă atitudine terapeutică constă în instituirea unui tratament medicamentos în cazul ulcerului gastric necomplicat şi verificat endoscopic. Dacă însă rezultatele explorărilor converg către o leziune dubioasă, transformată sau chiar malignă se stabileşte indicaţia operatorie.

Tratamentul medicamentos se instituie pe o perioadă de 4-6 săptămâni şi urmăreşte creşterea rezistenţei mucoasei la agresiunea acidopeptică în cazul ulcerului gastric şi inhibarea hipersecreţiei gastrice în cazul ulcerului duodenal. În acest scop sunt folosite:

- Antiacidele, care neutralizează aciditatea gastrică;

- Antagonişti ai receptorilor H₂ histaminergici (ranitidina, cimetidina ş.a.);

- Anticolinergicele (atropina şi derivaţi sintetici):

- Inhibitori ai anhidrazei carbonice;

- Medicamente care măresc apărarea mucoasei (sucralfat, compuşi coloidali  bismutici);

- Anticolinergice;

- Analogi ai prostaglandinelor (misoprostol);

- Stimulenţi ai secreţiei mucusului gastric (carbenoxolona);

- Regim alimentar (fără cofeină, alcool şi tutun).

Tratamentul chirurgical se aplică la bolnavii cu ulcer perforat, stenoză duodenopilorică, hemoragie digestivă repetitivă, cancer gastric sau ulcer refractar la tratamentul medical. Localizarea leziunii ulceroase este determinantă în alegerea de către chirurg a tipului de intervenţie (vagotomie, rezecţie gastrică distală sau în şa etc).