Astmul bronsic este definit drept o boala respiratorie, inflamatorie cronică. Se poate manifesta la orice vîrstă dar cel mai adesea începe în copilărie. Atunci cand se produce o criza de astm, bronhiile se ingusteaza si nu mai permit trecerea cu usurinta a aerului. Majoritatea persoanelor care sufera de astm au crize care se manifesta prin respiratie suieratoare. Acestea alterneaza cu perioade in care nu se manifesta nici un simptom. Sunt descrise urmatoarele forme de astm:
- Astmul alergic (extrinsec);
- Astmul bronsic intrinsec;
- Astmul indus de exercitiul fizic;
- Astmul ocupational (profesional);
- Astmul indus de aspirina/AINS;
- Astmul nocturn
- factorul genetic (existenta si altor rude cu boli alergice in familie, in special daca este vorba de parinti)
- obezitatea
- sexul masculin
- praful de casa (acarienii)
- animale cu blana – in special caini si pisici, dar si iepuri, hamsteri, soareci
- gandaci de bucatarie
- polen
- mucegai
- pasari
- iritanti/poluanti de la locul de munca (panificatie, agricultura, florarii etc)
- fumul de tigara (fumatul activ/pasiv) – in particular expunerea la varste mici
- infectii respiratorii virale
- exercitiile fizice
- emotii puternice
- medicamente (aspirina etc.)
- dieta alimentara saraca in vitamina C si E sau in acizi grasi Omega 3
- varsta precoce a mamei, alimentatia materna deficitara, prematuritatea, lipsa alaptarii la san
Semnele şi simptomele pentru astm includ:
- episoade recurente de respiraţie şuierătoare (wheezing);
- tuse;
- dificultăţi de respiraţie;
- apăsare în piept;
- simptomele care apar sau se agravează pe timp de noapte;
- simptomele care sunt declanşate de aerul rece, exerciţii sau expunerea la alergeni.
Cu toate acestea, dacă astmul este foarte bine controlat nu exista nici un motiv pentru ca astmaticul să nu poate trăi normal şi să aibă o viaţă activă.
Care este tratamentul pentru astm?
Scopurile tratamentului includ:
- prevenirea evolutiei simptomatologiei si imbunatatirea calitatii vietii pacientului;
- prevenirea aparitiei crizelor de astm sau cel putin diminuarea intensitatii lor, astfel incat pacientul sa nu fie nevoit sa se prezinte la fiecare stare de rau la spital;
- mentinerea unui ritm de viata si de munca relativ normal;
- pastrarea cat mai aproape de normal a functiei pulmonare;
- asigurarea unui control eficient al simptomelor folosind medicamente ce presupun reactii adverse minime, astfel incat pacientul sa fie compliant si sa isi administreze mereu tratamentul.
Există câteva tratamente excelente care îi pot ajuta pe pacienți să-și controleze astmul. Modul cel mai eficace de a administra tratamentul pentru astm este inhalarea medicamentului, pentru că se duce direct la plămâni. Există mai multe tipuri de inhalatori și este important să utilizați un inhalator pe care îl puteți folosi în mod corect. Doctorul vă pot da sfaturi legate de tipul de inhalator cel mai adecvat pentru dvs, și vă arăta cum să-l folosiți corect.
Medicamente pentru criza de astm: Beta 2 agonişti cu acţiune de scurtă durată (SABA), cum ar fiSalbutamol (Ventolin). Numite şi medicamente de salvare şi sunt utilizate pentru ameliorarea rapidă, pe termen scurt a simptomelor în timpul unui atac de astm, sau înainte de efort dacă medicul dumneavoastră vă recomandă aceasta. Aceste medicamente inhalatoare, numite bronhodilatatoare, uşurează respiraţia prin relaxarea temporară a muşchilor căilor respiratorii. Ele acţionează rapid în câteva minute şi efectul durează patru-şase ore.
| |
Folosiţi aceste medicamente numai dacă medicul dumneavoastră vă recomandă şi numai pentru criza de astm. Luate prea des apare fenomenul de desensibilizare, adică de pierdere a efectului bronhodilatator. Dacă folosiţi această medicaţie prea des, probabil că va fi nevoie de ajustat medicaţia cu acţiune pe termen lung, deoarece astmul nu este controlat.
Ipratropium (Atrovent). Medicul dumneavoastră vă poate prescrie acest anticolinergic inhalator pentru ameliorarea imediată a simptomelor dumneavoastră. La fel ca alte bronhodilatatoare, ipratropium relaxează căilor respiratorii, ceea ce face mai uşoară respiraţia. Ipratropium este mai bine tolerat decât salbutamol dar mai slab.
Beta2 agonişti cu acţiune de lungă durată (LABA) cum ar fi formoterolul şi salmeterolul. Aceste medicamente, denumite bronhodilatatoare cu acţiune de lungă durata deschid căile respiratorii. Ele sunt utilizate pentru formele de astm moderat şi sever. Se folosesc întotdeauna în asociere cu corticosteroizii inhalatori, niciodată singure.
Corticosteroizi inhalatori, cum ar fi de beclometazona (Becotide, Becloforte, Qvar), triamcinolon (Azmacort), budesonide (Pulmicort), fluticazonă (Flixotide), mometazonă (Asmanex), ciclesonide (Alvesco) şi altele.
Cum am menționat, Astmul bronsic este o boala respiratorie, inflamatorie cronică. Corticosteroizii inhalatori reduc inflamaţia căilor respiratorii şi sunt cele mai frecvent utilizate medicamente cu acţiune pe termen lung şi recomandate ca tratament de primă intenţie de toate ghidurile de tratament a astmului.
Combinaţia budesonid/formoterol (Symbicort), poate fi utilizată în tratamentul crizei de astm deoarece formoterol intră foarte repede în acţiune, la fel ca şi SABA sau ipratropium. Principiul de tratament se numeşte SMART şi are ca avantaje faptul că acelaşi dispozitiv de inhalare este folosit şi pentru tratamentul crizei de astm şi regulat, astfel încât nu se creează confuzie între inhalere, iar pe de altă parte asociat medicamentului ce deschide rapid bronhiile şi opreşte criza (formoterol) i se adaugă un medicament ce diminuă inflamaţia (budesonide, corticosteroid inhalator) ce previne reapariţia crizei.
Salmeterolul şi combinaţia acestuia cu fluticazona (Seretide) nu se utilizează pentru tratamentul crizei de astm, ci doar ca medicaţie cu acţiune pe termen lung.
|
Steroids pentru astm. Este vre-un pericol pentru mine?
NU! Dacă vi se recomandă un inhaler și dacă îl folosiți adecvat acesta va reduce drastic riscul de a avea o criză de astm. În orice caz, există anumite lucruri pe care trebuie să le rețineți:
Steroids folosiți pentru tratarea astmului sunt corticoizi– o copie a steroidelor produși în mod natural de corpul dvs.
Acest tip de steroids sunt complet diferiţi de steroids anabolici folosiți de halterofili sau atleți.
Steroids inhalați se duc direct în căile respiratorii, deci doar o doză foarte mică este absorbită de restul corpului.
Doctorul pneumolog dvs trebuie să vă recomande cea mai mică doză posibilă.
Inhalers pot fi tip spray (aerosol) sau pulbere.
Pentru evitarea efectelor secundare este bine să vă clătiți gura după ce ați folosit inhaler.
Tratamentul copiilor trebuie să fie revizuit la cel puțin 6 luni.
Ocazional, dacă simptomele astmului devin severe, doctorul vă poate da un tratament pe o perioadă scurtă cutablete de steroid. Acestea au un efect imediat și puternic de calmare a căilor respiratorii inflamate. Tratamentele cu tablete de scurtă durată, de la 3 la 14 zile, nu vor avea niciun efect secundar pe termen lung. Tabletele de steroids pot reduce rezistența corpului împotriva vărsatului de vânt, de aceea este indicat să luați legătura cu doctorul dacă luați tablete cu steroids și intrați în contact cu vărsatul de vânt.
Copii care au un tratament cu tablete de steroids trebuie să fie supravegheaţi cu atenţie.
Antagoniştii leucotrienelor, cum ar fi montelukast (Singulair), zafirlukast (Accolate) şi zileuton (Zyflo CR). Acestea medicamente se administrează pe cale orală. Se recomandă îndeosebi în astmul la copil cu crize declanşate predominant de infecţii virale, în astmul asociat cu rinită alergică şi în astmul ce asociază alergie la aspirină/antiinflamatoare nesteroidiene).
Tratamentul astmului indus de alergii (astmul alergic):
Scopul tratamentului antialergic în astm este de a reduce sau elimina complet sensibilitatea organismului la un anumit alergen ce declanşează crizele de astm.
- Imunoterapie (vaccin antialergic). Desensibilizarea la alergeni se realizează prin vaccinare, în general, o dată pe săptămână, timp de câteva luni, apoi o dată pe lună pentru o perioadă de trei până la cinci ani. În timp, imunoterapia reduce treptat până la eliminare reacţia sistemului imunitar la alergenii specifici.
Dacă diagnosticul de astm alergic este pus repede şi se începe desensibilizare există şansa ca astmul să dispară odată cu vindecarea alergiei.
Vaccinul antialergic este îndeosebi eficient la copii şi la pacienţii la care un singur alergen este dominant în generarea crizelor de astm. Nu se indică pacienţilor cu astm necontrolat sau la care crizele de astm sunt declanşate prin factori multipli, alergenul fiind doar unul din triggeri. - Anti-anticorpi IgE monoclonali, cum ar fi omalizumab (Xolair). Acest medicament reduce nivelul de anticorpi ai alergiei (IgE) şi prin aceasta reacţia sistemului imunitar la alergeni. Xolair este administrat prin injectare la fiecare două până la patru săptămâni timp de minim 6 luni.
Tratamentul recomandat in cazul pacientelor cu astm este cel inhalator. Nu sunt dovezi ca ar fi vreo contraindicatie de administrare pe cale inhalatorie. De electie sunt corticosteroizii inhalatori.
Nu se recomanda initierea unui tratament cu antileucotriene in timpul sarcinii, dar daca pacienta facea tratament cu antileucotriene cand a ramas insarcinata, se continua acest tratament.
Medicatia antiastmatica trebuie continuata si pe timpul alaptarii, aceasta neprezentand riscuri pentru copil.
Astmul de efort (sau astmul indus de efort)
Astmul indus de efort survine la persoane cu hiperlabilitate bronşică, în special la copii şi tineri şi la 20% dintre persoanele care nu suferă de astm. Se manifestă prin crize bronhospastice ce apar după oprirea efortului fizic, in general, dupa 5 minute pana la 15 minute de la incetarea exercitiului fizic.
Există o interacţiune semnificativă între ventilaţia rezultată ca răspuns la un efort, temperatura şi umiditate., aerului inspirat şi magnitudinea obstrucţiei după efort. Astfel, pentru acelaşi aer inspirat, alergarea va produce o criză mai severă de astm decât plimbarea, în schimb, la acelaşi efort, inhalarea unui aer rece în timpul efectuării efortului sva potenţa răspunsul, în timp ce aerul cald, umed, va tinde să diminueze efectul bronhoconstrictor. In consecinţă, activităţi precum hocheiul pe gheaţă, schiul fond sau patinajul pe gheaţă sunt mult mai riscante din acest punct de vedere decât înotul într-un bazin acoperit şi încălzit. Mecanismul prin care efortul produce obstrucţie poate fi legat de hiperemia şi congestia microvascularizaţiei peretelui bronsic, termic induse, şi nu pare să presupună contracţia musculaturii netede.
Spirometria este metoda recomandată pentru măsurarea limitării fluxului aerian şi a reversibilităţii acesteia. la pacienții suspectați de astm cu vârsta de peste 5 ani. Când spirometria iniţială este normală, diagnosticul poate fi făcut prin dovedirea reactivităţii crescute a căilor aeriene la provocarea cu histamină, metacolină sau prin hiperventilaţie izocapnică de aer rece sau spirometrie inainte si dupa efort controlat pe bicicleta medicinala/covor rulant - ergospirometrie.
Astmul de efort nu trebuie sa conduca la contraindicarea sportului, atunci cand boala este atent controlata. Administrarea unui bronhodilatator sub forma de inhalanti, inainte de a incepe orice activitate fizica, permite evitarea simptomelor respiratorii.
Ce trebuie să faceți în timpul unei crize de astm?
Inhalați de două ori din inhaler bronhodilatator pe care aveți (Ventolin, Symbicort).
Stați în picioare și descheiați-vă îmbrăcămintea strânsă.
Dacă simptomele nu se ameliorează în cinci minute – sau dacă aveți dubii – sunați imediat la salvare sau la un doctor.
Continuați să inhalați cite un puf la interval de un minut pentru 5min maximum din inhaler de scurta durata (Ventolin) până primiți primul ajutor și nu intrați în panica.
ATENȚIE!
Chiar dacă vă simțiți mai bine, este totuşi nevoie să aveți un consult medical în decurs de două zile de la atac.
Care este efectul pe care îl are astmul asupra stilului de viață și cum să vă țineți boala sub control?
Unele persoane trebuie să-și schimbe stilul de viață din cauza simptomelor severe de astm. Identificarea exactă a factorilor care trigger astmul poate fi destul de dificilă. Uneori legătura este foarte clară, de exemplu atunci când simptomele se declanșează la câteva momente de la contactul cu o pisică sau polen. Există totuși persoane care au o reacție mai întârziată. Puteți reduce aceste simptome și vă puteți bucura de o viaţă normală evitând factorii care declanșează agravarea simptomelor și luând tratamentul potrivit.
Doctorul Pneumolog, trebuie să discute cu dvs. despre cel mai eficace mod de a vă controla simptomele. Este necesar să aveți o revizie a cazului dvs. în fiecare an, chiar dacă simptomele sunt sub control. În cazul în care simptomele sunt greu de controlat revizia cazului dvs. trebuie făcută mai des. Această revizie a astmului este de fapt o programare în cadrul căreia doctorul vă dă sfaturi legate de modul în care puteți ține sub control mai bine simptomele astmului. Tot el trebuie să verifice dacă folosiți inhaler corect. În timpul reviziei cazului dvs. cereți să vi se dea un card de recomandări în scris legate de cum să vă controlați astmul (Plan personal de acțiune pentru astm).
O persoana spunem ca are astmul controlat daca:
- are simptome astmatice minime sau inexistente;
- nu se trezeste noaptea din cauza astmului;
- nu necesita (sau are o nevoie minima de) medicatia “la nevoie”;
- are posibilitatea de a efectua activitati fizice normale;
- are functia pulmonara normala (sau aproape normala), masurata prin spirometrie
- nu are crize de astm (sau sunt foarte rare).
No comments:
Post a Comment