HEMOCULTURA

         În mod normal fără bacterii, sângele se poate infecta prin liniile de perfuzie şi transfuzie, sunturi infectate, endocardite bacteriale postprotezarilor cardiace. De asemenea, bacteriile pot invada sistemul vascular prin sistemul limfatic şi ductul toracic, pornind de la infecţii localizate în diferite ţesuturi.
         Hemocultura se indică pentru a detecta invazia (bacteriemie) şi răspândirea sistemică (septicemia) pe cale sangvină. În aceste situaţii se recoltează sânge prin puncţie venoasă la patul pacientului apoi sângele
este transferat în două recipiente: unul conţinând mediu anaerob şi unul conţinând mediu aerob. Recipientele sunt ţinute la incubator permiţând astfel tuturor organismelor prezente în sânge să crească în mediul lor. Hemocultura permite identificarea a aproximativ 67% dintre agenţii patogeni în primele 24 de ore şi a peste 90% în 72 ore.
         Părerile cu privire la momentul recoltării hemoculturii sunt împărţite. Unii consideră că timpul recoltării este discutabil şi irelevant. Alţii indică recoltarea a trei probe la interval de câte o oră. Prima dintre ele trebuie recoltată la apariţia primelor simptome cu ajutorul cărora se suspicionează bacterimie sau septicemia. Când se suspicionează infecţie cu bacterii datorită endocarditei se vor recolta 3 sau 4 probe cu intervale între ele cuprinse între 5 şi 30 minute înainte de începerea antibioterapiei.

Materiale necesare: 

• garou  
• mănuşi 
• paduri cu alcool şi dezinfectant pe bază de iod 
• seringă de 10 ml pentru adulţi şi de 2-5 ml pentru copil 
• 3 sau 4 ace 
• recipiente cu medii de cultură anaerob şi aerob
• formular cerere analize laborator 
• recipient pentru transportat analizele 
• comprese 
• bandaj adeziv 
• etichete

Pregătirea echipamentului: 
se va verifica data de expirare a recipientelor cu mediile de cultură.

Recoltarea:
 confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize la un alt pacient).
 se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa. I se va explica pacientului că vor fi necesare 3 probe de sânge la intervale diferite de timp.
 se spală mâinile bine şi se pun mănuşi
 se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie
 se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu paduri cu alcool până aceasta rămâne curată. Curăţarea zonei se face dinăuntru spre în afară pentru a se preveni contaminarea zonei puncţionate cu flora existentă pe pielea din jur.
 nu se combină folosirea padurilor cu alcool cu cele pe bază de iod, deoarece alcoolul neutralizează efectul dezinfectantelor pe bază de iod.
 după dezinfectarea zonei se aşteaptă să se usuce înainte de puncţionare
 se recoltează 10 ml sânge într-o seringă pentru adult şi 2 până la 6 ml pentru copil
 se dezinfectează cu paduri pe bază de iod dopul de cauciuc al recipientul cu mediu de cultură
 se schimbă acul de la seringă cu care s-a recoltat sângele
 se introduc 5 ml de sânge în recipientul cu mediu de cultură la adulţi şi 2 ml pentru copil
 se etichetează recipientul pentru hemocultură cu datele pacientului, data şi ora recoltării, numele medicului care a indicat, temperatura pacientului în momentul recoltării, specificarea oricărei antibioterăii recente, suspiciunea de diagnostic.
 se descarcă seringa, mănuşile şi acele în recipiente specifice, separate
 se transportă proba imediat la laborator
 se reverifică locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În cazul în care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, după care se aplică comprese calde.

Consideraţii speciale:
 fiecare probă se va lua la intervale de timp specificate şi din locuri diferite
 se va evita să se recolteze de pe catetere sau de pe mână cu linii venoase prinse recent, în afară de cazul când se suspectează că respectivul cateter a produs sepsisul.
 principala complicaţie a manevrei poate fi hematomul