PUNCŢIA ARTERIALĂ PENTRU ANALIZA GAZELOR SANGVINE

Sângele arterial se obţine prin puncţia percutanată a arterei brahiale, radiale sau femurale. O dată recoltat, sângele poate fi trimis pentru determinarea gazelor sângelui arterial.
Analiza gazelor sangvine reprezintă eficacitatea ventilaţiei măsurând pH-ul sangvin şi presiunea parţială a oxigenului (PaO2) şi a dioxidului de carbon arterial (PaCO2). PH-ul sangvin arată balanţa acido-bazică din sânge. PaO2 indică cantitatea de O2 pe care plămânii o trimit în sânge, iar PaCO2 indică capacitatea plămânilor de a elimina dioxidul de
carbon. Gazele arteriale pot deasemenea măsura concentraţia şi saturaţia de oxigen cât şi valorile bicarbonatului.
De obicei, analiza gazelor arteriale se recomandă pacienţilor cu boli obstructive pulmonare, edeme pulmonare, tulburări respiratorii acute, infarct miocardic, pneumonie. Se recoltează de asemenea după intervenţiile chirurgicale cardiace (bypass-uri), resuscitări în caz de stop cardiac, anestezii intraoperatorii prelungite, etc.
Înaintea efectuării puncţiei radiale, se efectuează testul Allen.

Testul Allen: 

• este utilizat pentru evaluarea fluxului arterial la nivelul mâinii. Întâi se palpează pulsul la arterele radială şi ulnară, prin compresiunea profundă la nivelul feţei anterioare a antebraţului.
•  pacientul este rugat să îşi strângă pumnul, apoi se comprimă ferm ambele artere între cele două police;
•  în continuare, pacientul va fi rugat să deschidă pumnul şi se va observa că palma este palidă (în tot acest timp se menţine compresia pe artere); 
• se va decomprima artera ulnară (se menţine compresia pe artera radială);dacă artera ulnară este patentă i se va observa colorarea normală a palmei în 3-5 secunde. 
• se va decomprima artera radială (se menţine compresia pe artera ulnară); dacă artera radială este patentă, fluxul sangvin va înroşi palma în câteva secunde.

Prin acest procedeu, menţinerea palorii după decomprimarea uneia dintre artere indică ocluzia la nivelul acesteia.

Materiale necesare: 

• seringă de 2ml sau 5ml 
• fiolă de heparină 
• mănuşi
• paduri alcoolizate 
• comprese tifon 
• pungă gheaţă (buiotă) 
• etichete 
• formular cerere analize 
• bandaj adeziv

Pregătirea materialelor:
 se heparinizează seringa (se deschide fiola de heparină şi se trage până când se umple seringa , apoi se va goli încet toată seringa, permiţând heparinei să “spele” toată suprafaţa sa). Heparinizarea seringii previne coagularea sângelui în seringă. Totodată, excesul de heparină în seringă poate altera valorile pH-ului şi PaO2 sangvin.

Recoltarea:
 confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize altui pacient)
 se comunică pacientului procedura şi va fi informat în ce constă, pentru a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa
 se spală mâinile şi se pun mănuşile
 se aşează un prosop rulat sub încheietura mâinii pacientului pentru susţinerea acesteia
 se localizează artera şi se palpează pulsul
 se desinfectează locul puncţiei
 se aşteaptă să se usuce locul dezinfectat
 se palpează artera cu indexul şi degetul mijlociu al unei mâini în timp ce seringa este ţinută în cealaltă mână deasupra locului ales pentru puncţie
 pentru puncţia arterei radiale, acul se orientează în unghi de 30-45 grade
 dacă se puncţionează artera brahiala se va orienta în unghi de 60 grade
 se puncţionează pielea şi peretele arterial printr-o singură mişcare
 seringa se va umple automat cu sânge
 după recoltare se presează ferm cu comprese până când se opreşte sângerarea (cel puţin 5 min). Dacă pacientul este sub tratament cu anticoagulante sau are tulburări de coagulare se va menţine compresia 10-15 min. Se va evita să se ceară pacientului să menţină compresia singur la locul puncţionării. Dacă nu reuşeşte să aplice compresie fermă, se va forma un hematom dureros.
 se va verifica seringa să nu aibe bule de aer (dacă are, se vor scoate cu grijă)
 se va ataşa la proba de sânge cererea de analize completată corect şi va fi trimisă la laborator într-un recipient cu gheaţă
 se va ataşa un bandaj adeziv după oprirea sângerării
 se vor monitoriza semnele vitale ale pacientului pentru a depista eventualele tulburări de circulaţie ca: paloare, durere, toropeală, furnicături, hematom, sângerare la locul puncţionării.

Consideraţii speciale:
 dacă pacientul primeşte oxigen se va aştepta cel puţin 15 minute de când începe să-l primească până la recoltare
 nu se va întrerupe administrarea de oxigen în timpul recoltării decât dacă se indică acest lucru în mod special. Dacă nu se opreşte administrarea de oxigen, se va specifica pe formularul de analize cantitatea şi tipul de oxigenoterapie pe care îl primeşte pacientul
 dacă pacientul nu este sub oxigenoterapie se va specifica şi acest lucru pe formularul de cerere analize
 dacă pacientul tocmai a fost pus pe ventilator se va aştepta 20 min până la recoltare
 pe formularul de cerere analize pentru laborator se vor mai specifica: temperatura pacientului, cel mai recent nivel al Hb, rata respiratorie, iar dacă pacientul este ventilat se vor specifica în plus: fracţiunea de oxigen inspirat, frecvenţa ventilatorie
 nu se vor face mai mult de 2 încercări de puncţionare în acelaşi loc, deoarece se pot produce lezări ale arterei şi ale nervului radial

Complicaţii:
 atingerea periostului ce poate provoca o durere considerabilă pacientului
 perforarea arterei traversând cu acul şi celălalt perete (se va retrage puţin acul până când sângele apare în seringă)
 apariţia spasmului arterial (se va schimba acul cu unul mai mic şi se va încerca din nou)