Cateterul venos central sau dispozitivul pentru acces vascular este un
tub lung, subtire si flexibil, folosit pentru administrarea substantelor
medicamentoase, lichidelor, substanţelor nutritive sau produselor din
sânge pentru perioade indelungate, in general cateva saptamani sau mai
mult.
Cateterul se va insera prin
piele intr-o venă a gâtului sau toracelui. Este impins prin
aceasta vena pana ajunge la nivelul unei vene din apropierea inimii.
Cateterele venoase
centrale sunt folosite pentru:
-
administrarea pe termen lung a tratamentelor pentru durere, infectie,
cancer sau suplimentelor alimentare;
-
cateterul venos central poate fi mentinut mai mult timp decat un
cateter venos periferic, prin care se administreaza medicatia la nivelul
unei vene superficiale (de sub piele)
-
administrarea medicamentelor cu actiune cardiaca, mai ales daca se
doreste un efect rapid
-
pentru masurarea presiunii la nivelul venei cave superioare, care ajuta la
diagnosticarea anumitor afecţiuni cardiace.
Tipuri de
catetere venoase centrale
Exista mai multe tipuri de catetere venoase centrale.
Un PICC (un cateter central cu insertie
periferica) este un cateter venos central inserat intr-o vena a bratului fata
de alte tipuri ce se insera intr-o vena a gatului sau toracelui.
Un cateter tunelizant este inserat chirurgical intr-o
vena a gatului sau toracelui si este fixat subcutanat. Numai capatul
cateterului este adus la suprafata pielii, in vederea administrarii medicatiei.
Trecerea cateterului sub piele faciliteaza fixarea mai buna a lui, il face mai
putin restrictiv si mai putin vizibil.
Un implant cu orificiu este asemanator cateterului
tunelizant dar este dispus in totalitate sub piele. Substantele medicamentoase
sunt administrate prin piele in cateter. Unele implante includ un rezervor mic
care poate fi umplut in acelasi mod. Odata incarcat, rezervorul elibereaza lent
substantele in circulatia sanguina. Un implant cu orificiu este mai putin
vizibil si cere mai putina ingrijire decat un cateter tunelizant. Influenteaza
mai putin activitatea unei persoane decat un PICC sau un cateter tunelizant.
Complicatii
Posibilele complicaţii:
angerare, cauzata de inserarea cateterului in vena
colaps pulmonar (alipire a peretilor alveolari provocata de turtirea
plamanilor prin pneumotorax),
riscul de colaps pulmonar depinde de abilitatile persoanei care insera
cateterul si de regiunea anatomica unde este plasat; este mai frecvent in cazul
inserarii la nivelul toracelui, desi riscul este totusi mic
infecţie care necesita tratament cu antibiotice sau scoaterea cateterului
infecţie care necesita tratament cu antibiotice sau scoaterea cateterului
infundarea sau rasucirea (torsiunea) cateterului; irigarea regulata a
cateterului previne instalarea blocajului, iar in cazului torsiunii este
necesara repozitionarea cateterului
durere la nivelui locului de insertie in vena a cateterului
deplasarea cateterului, un cateter care s-a deplasat poate fi repozitionat
uneori, daca nu este posibil se va inlocui cu altul.
Bypass-ul coronarian este o interventie de
revascularizare, folosita pentru a imbunatati fluxul sanguin al inimii la
pacientii cu afectiuni severe ale arterelor coronare.
Afectiunile
arterelor coronare apar atunci cand aceste artere care aduc sange pentru
muschiul cardiac (numite artere coronariene) devin blocate datorita obstructiei
cu un material numit placa ce se formeaza la interiorul vasului de sange. Daca
blocajul este sever, pot apare dureri toracice (numite si angina), dificultati
de respiratie si, in unele cazuri, infarct miocardic.
Bypass-ul
coronarian este un tratament pentru aceste afectiuni. In timpul acestei
operatii, o vena sau o artera sanatoasa este recoltata din alta parte a
corpului si este grefata pe artera bolnava. Vena sau artera grefata ocoleste
portiunea blocata din artera coronara. Acest nou pasaj va aduce sange bogat in
oxigen pentru muschiul cardiac. Pot fi inlocuite pana la patru artere coronare
in timpul unei interventii de bypass.
Aceasta este una
dintre cele mai frecvente operatii pe cord deschis realizate in lume.
Medicii care o
realizeaza se numesc chirurgi cardiotoracici.
Bypass-ul
coronarian nu poate fi facut oricarui pacient cu arterele coronare bolnave.
Multe persoane cu aceste afectiuni pot fi tratate prin alte mijloace, cum ar fi
schimbarea stilului vietii, medicamente, sau alte proceduri de revascularizare
numite angioplastie.
Bypass-ul
coronarian poate fi o optiune de tratament daca pacientul are un blocaj sever
pe o artera coronara mare care alimenteaza cu sange o zona importanta din muschiul
cardiac – mai ales daca actiunea de pompare a inimii a fost deja afectata.
Poate fi o
optiune si daca blocajul coronarian nu poate fi rezolvat prin
angioplastie In aceasta situatie bypass-ul este considerat cel mai
eficient.
Daca pacientul
este candidat pentru bypass coronarian, scopurile interventiei sunt:
- imbunatatirea
calitatii vietii si scaderea frecventei crizelor de angină pectorală si a
altor simptome ale bolilor coronariene,
- reluarea unui
stil de viata mai activ,
- imbunatatirea capacitatii
de pompare a inimii daca aceasta a fost afectata de un infarct miocardic,
- scaderea
riscului de aparitie a infarctului miocardic (la unii pacienti, cum sunt cei cu
diabet zaharat
- imbunatatirea
sanselor de supravietuire.
Repetarea
operatiei poate fi necesara daca artera sau vena grefata devine blocata, sau
daca un nou blocaj se dezvolta in alte artere care anterior erau sanatoase.
Administrarea
medicatiei conform retetei si schimbarea modului de viata pot duce la scaderea
sanselor de blocare a arterei grefate. La pacientii care sunt candidati pentru
acest tip de chirurgie, rezultatele sunt de obicei excelente, 85% dintre ei au
o reducere semnificativa a simptomelor, un risc mai mic pentru infarct
miocardic ulterior si scaderea riscului de deces in urmatorii 10 ani de la
operatie.
Tipuri de bypass coronarian
Bypassul
coronarian traditional
Acesta este cel
mai frecvent tip de bypass coronarian. Se foloseste atunci cand cel putin una
dintre arterele coronariene au nevoie de bypass. In timpul operatiei, toracele
este deschis pentru a avea acces la inima. Sunt administrate medicamente pentru
a opri bataile inimii, si aparatul cord-pulmon artificial este folosit pentru
oxigenarea tesuturilor organismului in timpul operatiei. Acest lucru permite
chirurgului sa opereze pe o inima oprita. Dupa operatie, inima este repornita
folosind socuri electrice de intensitate mica.
By-pass-ul
coronarian fara pompa
Acest tip este
similar cu cel traditional in aceea ca toracele este deschis pentru a avea
acces la inima. Totusi, inima nu este oprita si nu se foloseste aparatul
cord-pulmon artificial. Se opereaza in timp ce inima continua sa bata. Acest
tip de interventie poate reduce riscul de aparitie al unor complicatii atunci
cand este folosit aparatul de cord-pulmon artificial si poate face ca
recuperarea dupa operatie sa fie mai rapida.
By-pass-ul
coronarian minim invaziv
Aceasta operatie
este similara cu cea de mai sus, dar in locul inciziei mari pentru deschiderea
toracelui, se realizeaza mai multe incizii mici pe partea stanga a toracelui,
intre coaste. Interventia se foloseste in special pentru arterele de pe fata
anterioara a inimii. Este o procedura noua, care se foloseste mai rar decat
celelalte. Acest tip de operatie nu este pentru toti pacientii, mai ales daca
mai mult de una sau doua artere coronariene au nevoie de interventie.
Operatia de by-pass coronarian
Este folosita
pentru a trata pacientii cu afectiuni coronariene severe, care ar putea duce la
aparitia infarctului miocadic. Medicul poate recomanda bypass-ul daca alte
tratamente, cum ar fi modificarea stilului de viata sau medicamentele, nu au
avut rezultatul dorit. Poate recomanda bypass-ul si in cazul in care pacientul
are blocate una dintre arterele mari care vascularizeaza o zona importanta a inimii
– mai ales daca forta de pompare inimii este scazuta.
Bypass-ul poate
fi folosit si daca angioplastia nu poate rezolva afectiunea coronariana. Medicul va evalua oportunitatea
operatiei, luand in considerare mai multi factori: prezenta si severitatea simptomelor
afectiunii coronariene, severitatea si localizarea blocajelor pe arterele
coronariene, raspunsul la alte tratamente, calitatea vietii pacientului si alte
probleme medicale pe care le are acesta. In unele cazuri operatia de bypass
coronarian poate fi efectuata in urgenta, cum ar fi dupa sau in tipul unui
infarct miocardic.
Examinarea fizica si testele pentru stabilirea diagnosticului
Pentru a
determina daca un pacient este candidat pentru bypass, medicul va realiza o
examinare fizica care implica verificarea sistemului cardiovascular,
concentrandu-se pe inima si plamani. Medicul va pune intrebari despre
simptomele pe care le prezinta pacientul, cum ar fidurerea toracică sau
dispneea, cat dureaza, cat de des apar si cat de severe sunt.
Se realizeaza
teste pentru a afla care artere sunt blocate, cat de blocate sunt si cat de
tare a fost afectata inima. Aceste testari includ:
- ECG
(electrocardiograma). Un ECG este un test simplu care detecteaza si inregistreaza
activitatea electrica a inimii. Acest test este folosit pentru a determina si
localiza sursa problemelor cardiace. Un ECG arata cat de repede bate inima,
daca ritmul cardiac este regulat sau neregulat, in ce regiune a inimii incepe
activitatea electrica, si daca aceasta traverseza inima pe cai normale.
- Testul la
stres. Unele probleme
cardiace sunt mai usor de diagnosticat atunci cand inima este in activitate
sustinuta si bate mai repede decat in repaus. In timpul testului la stres
pacientul realizeaza o activitate fizica (celor care nu pot li se administreaza
un medicament) pentru ca inima sa munceasca mai mult si sa bata mai tare in
timpul realizarii testului.Se inregistreaza ECG, tensiunea arteriala, in timp
ce pacientul merge sau alearga pe un covor rulant sau pedaleaza la o bicicleta.
Alte teste cardiace, cum ar fi imagistica cu izotopi radioactivi sau ecocardiograma pot fi
realizate in acelasi timp. Acestea vor fi recomandate daca medicul are nevoie
de informatii mai detaliate despre fluxul sanguin sau capacitatea inimii de a
pompa sange, decat poate oferi testul la stres.
Daca pacientul
nu poate face exercitii fizice, un medicament poate fi injectat intravenos
pentru a face inima sa bata mai puternic si mai repede, ca si cum pacientul ar
face exercitii la covorul rulant sau la bicicleta.
In cazul imagisticii cu izotopi radioactivi, un izotop radioactiv este injectat in sange, si cu ajutoul unui aparat special se pot observa fluxul de sange prin inima si artere.
In cazul imagisticii cu izotopi radioactivi, un izotop radioactiv este injectat in sange, si cu ajutoul unui aparat special se pot observa fluxul de sange prin inima si artere.
Ecocardiografia foloseste ultrasunete pentru a arata
fluxul de sange prin camerele si valvele inimii si pentru a arata cat de bine
bate inima.
Medicul poate
recomanda si alte doua teste ce se pot face in timpul testului la stres, daca
are nevoie de informatii mai detaliate despre activitatea inimii. Cele doua
teste noi sunt imagistica prin rezonanta magnetica (IRM) si tomografia
prin emisie de pozitroni (PET). IRM arata imagini detaliate
ale structurii si a felului in care bate inima, ceea ce ajuta medicul sa
evalueze mai bine partile inimii care sunt lezate. Acest test poate ajuta medicul
se determine daca fluxul sanguin prin arterele coronarieine este
suficient. Un test PET poate arata scaderea
fluxului sanguin determinat de o boala sau un muschi lezat care ar putea sa nu
fie identificate prin alte metode de diagnostic.
- Ecocardiograma. Acest test foloseste
ultrasunete pentru a crea o imagine in miscare a inimii. Ecocardiograma ofera
informatii despre forma si mariea inimii si despre cat de bine functioneaza
camerele si valvele inimii. Testul poate identifica de asemeni, un flux sanguin
slab, zone ale inimii care nu se contracta normal si leziuni anterioare ale
muschiului inimii determinate de fluxul sanguin sacazut. Exista mai multe
tipuri diferite de ecocardiograme, printre care si ecocardiograma la stres. In
timpul acestui test, se realizeza o ecocardiogarama atat inainte cat si dupa ce
pacientul primeste un medicament sau face exercitii pe covorul rulant sau
bicicleta.
Ecocardiograma la stres se realizeaza de obicei pentru a identifica disfunctii de pompare ale inimii.
Ecocardiograma la stres se realizeaza de obicei pentru a identifica disfunctii de pompare ale inimii.
- Angiografia. Angiografia foloseste o cerneala
speciala care se injecteaza in sange si cu ajutorul careia se vizualizeaza
interiorul arterelor la radiografie. O angiograma va arata locul precis si
severitatea blocajelor de la nivelul arterelor.
Pentru a decide daca
un pacient este candidat pentru bypass coronarian, medicul va lua in
considerare si urmatoarele:
·
istoricul medical si tratamentul administrat pentru afectiunea cardiaca,
inclusiv operatii, interventii sau medicamente,
·
istoricul altor boli si afectiuni,
·
varsta si starea generala de sanatate,
·
istoricul personal de afectiuni coronariene, infarct miocardic sau alte
boli cardiace.
Inainte de a decide interventia chirurgicala se vor incerca medicamentele si alte proceduri. De cele ai multe ori sunt folosite medicamente pentru scaderea colesterolului, antihipertensive si medicamente care imbunatatesc fluxul de sange prin arterele coronare.
Inainte de a decide interventia chirurgicala se vor incerca medicamentele si alte proceduri. De cele ai multe ori sunt folosite medicamente pentru scaderea colesterolului, antihipertensive si medicamente care imbunatatesc fluxul de sange prin arterele coronare.
O procedura
numita angioplastie coronariana (numita si angioplastie cu balon) poate fi
incercata.
In timpul acesteia, un tub subtire cu un balon sau alt dispozitiv la capat este introdus in vasele de sange din zona inghinala sau brat si impins pana la artera coronara ingustata sau blocata. Odata ajunsa la locul ingustarii, balonul este umflat petru a impinge placa de aterom la peretele arterial, marind lumenul arterei si permitand fluxului de sange sa circule spre inima. In multe cazuri, dupa angioplastia initiala un tub mic numit stent este introdus permanent in zona respectiva pentru a mentine artera deschisa.
In timpul acesteia, un tub subtire cu un balon sau alt dispozitiv la capat este introdus in vasele de sange din zona inghinala sau brat si impins pana la artera coronara ingustata sau blocata. Odata ajunsa la locul ingustarii, balonul este umflat petru a impinge placa de aterom la peretele arterial, marind lumenul arterei si permitand fluxului de sange sa circule spre inima. In multe cazuri, dupa angioplastia initiala un tub mic numit stent este introdus permanent in zona respectiva pentru a mentine artera deschisa.
Descrierea interventiei
Inainte de
operatia propriu-zisa se pot fi efectuate teste de pregatire pentru operatia de bypass, incluzand
teste de sange, ECG, ecocardiograma, radiografie toracica, cateterizare
cardiaca si angiografie.
Medicul va oferi instructiuni specifice pentru a pregati pacientul pentru operatie. Vor fi instructiuni despre cat si cand sa manance si sa bea, ce medicamente sa ia si ce activitati sa intrerupa (cum ar fi fumatul).
Operatia de bypass coronarian necesita o echipa de experti. Un chirurg cardiotoracic va efectua operatia cu ajutorul unui anestezist, perfuzionist (specialist in folosirea apratului de cord-pulmon artificial), alti chirurgi si asistente.
Exista mai multe tipuri diferite de bypass coronarian. De la tipul traditional in care toracele se deschide pentru abordul inimii pana la metodele netraditionale in care se efectueaza doar mici incizii pentru abord.
Medicul va oferi instructiuni specifice pentru a pregati pacientul pentru operatie. Vor fi instructiuni despre cat si cand sa manance si sa bea, ce medicamente sa ia si ce activitati sa intrerupa (cum ar fi fumatul).
Operatia de bypass coronarian necesita o echipa de experti. Un chirurg cardiotoracic va efectua operatia cu ajutorul unui anestezist, perfuzionist (specialist in folosirea apratului de cord-pulmon artificial), alti chirurgi si asistente.
Exista mai multe tipuri diferite de bypass coronarian. De la tipul traditional in care toracele se deschide pentru abordul inimii pana la metodele netraditionale in care se efectueaza doar mici incizii pentru abord.
Operatia
traditionala de bypass coronarian
Acest tip de
operatie de obicei dureaza intre 3 si 5 ore, in functie de numarul de artere
care ar trebui sa fie operate. Exista mai multi pasi de urmat in timpul acestei
interventii. Anestezia este facuta pentru a adormi pacientul si pentru a nu
simti durere. In timpul operatiei, anestezistul monitorizeaza bataile inimii,
tensiunea arteriala, nivelul de oxigen din sange si respiratia. Un tub pentru
respirat este introdus in plamani, prin laringe şi trahee si este
conectat la un ventilator. Incizia se face pe mijlocul toracelui. Apoi sternul
este taiat si cutia toracica este deschisa pentru ca medicul chirurg sa poata
ajunge la inima. Se folosesc medicamente pentru a opri inima, lucru care
ii permite chirurgului sa opereze pe o inima care nu bate. Un aparat care se
numeste cord-pulmon artificial mentine circulatia sangelui bogat in oxigen in
interiorul corpului. O artera sau o vena este recoltata dintr-o alta parte a
corpului, cum ar fi pieptul sau piciorul, si este pregatita pentru a fi
folosita la bypass.
In operatia in care se fac mai multe bypass-uri, se folosesc in mod obisnuit o combinatie de artere si vene.
In operatia in care se fac mai multe bypass-uri, se folosesc in mod obisnuit o combinatie de artere si vene.
- Grefele
arteriale. Acest tip
de grefa are un risc mai scazut de a deveni blocate mai tarziu in timpul
vietii. Artera mamara interna stanga este cel mai frecvent folosita ca si
grefa. Este localizata in interiorul toracelui, aproape de inima. Uneori pot fi
folosite, de asemeni, si alte artere recoltate din brat sau din alte parti ale
corpului.
- Grefele
venoase. Desi venele sunt
deseori folosite ca grefe, ele au un risc mai mare de a dezvolta placa de
aterom si sa se obstrueze in timp. Vena safena – o vena lunga ce se gaseste pe
fata interna a membrului inferior – este de obicei folosita.
Cand operatia
este incheiata, inima va fi pornita cu ajutorul unor socuri electrice de
intensitate mica. Pacientul este deconectat de la aparatul cord-pulmon si se
introduc tuburi de drenaj in interiorul toracelui, pentru a colecta lichidul ce
se va forma dupa inchiderea toracelui. Chirurgul va folosi fire de sutura
care vor ramane permanent in corpul pacientului pentru a inchide cutia toracica
si capse sau fire mai subtiri pentru suturile la piele. Tubul de intubatie va
fi indepartat cand pacientul este capabil sa respire singur.
Bypass-ul
coronarian netraditional Include bypass-ul fara aparat cord-pulmon si bypass-ul minim invaziv
Bypass-ul coronarian
fara aparat cord-pulmon Acest tip de interventie poate fi folosit pentru bypass-ul oricarei artere
coronare. In cazul acestui tip de interventie inima nu este oprita si aparatul
cord-pulmon nu este folosit. In schimb, partea de cord care va fi operata este
tinuta in loc de un dispozitiv mecanic.
Acest tip de interventie poate reduce riscul de complicatii care pot apare la folosirea aparatului cord-pulmon artificial, in special la pacientii care au avut in antecedente un infarct miocardic sau accidente vasculare cerebrale minore, la pacientii care au varsta peste 70 de ani, la cei cu diabet zaharat, afectiuni pulmonare sau renale.
Alte avantaje ale acestui tip de interventie sunt:
Acest tip de interventie poate reduce riscul de complicatii care pot apare la folosirea aparatului cord-pulmon artificial, in special la pacientii care au avut in antecedente un infarct miocardic sau accidente vasculare cerebrale minore, la pacientii care au varsta peste 70 de ani, la cei cu diabet zaharat, afectiuni pulmonare sau renale.
Alte avantaje ale acestui tip de interventie sunt:
- reduce
sangerarea din timpul interventiei chirurgicale si scade riscul de folosire a
transfuziei de sange,
- scade riscul
de infectii, accident vascular cerebral sau afectiuni renale,
- scade riscul
de complicatii cum ar fi pierderi de memorie, dificultati de concentrare a
atentiei si dificultati de a gandi clar,
- grabeste
recuperarea postoperatorie.
Bypass-ul
coronarian prin tehnica minim invaziva Exista cateva tipuri de bypass coronarian
minim invaziv. Ele difera de tipul traditional deoarece necesita doar mici
incizii si nu deschiderea cutiei toracice pentru a ajunge la inima. Aceste
tehnici folosesc uneori aparatul cord-pulmon.
Tehnica
directa. Aceasta tehnica se foloseste doar cand una sau doua artere trebuie
operate. O serie de incizii mici sunt facute intre coaste pe partea stanga a
toracelui, direct deasupra arterei care va fi operata. De obicei inciziile au o
lungime de aproximativ 7,5 cm (incizia in interventia traditionala are intre
15-20 de cm lungime). Cel mai frecvent artera mamara interna stanga este
folosita ca grefa. Aparatul cord-pulmon nu este folosit in aceasta procedura.
Procedura prin port-acces. Aceasta interventie se realizeaza prin incizii mici (port) facute la nivelul toracelui. Se folosesc grefe de artere sau vene. Aparatul cord-pulmon este folosit in timpul acestui tip de operatie.
Procedura prin port-acces. Aceasta interventie se realizeaza prin incizii mici (port) facute la nivelul toracelui. Se folosesc grefe de artere sau vene. Aparatul cord-pulmon este folosit in timpul acestui tip de operatie.
Tehnica asistata
de robot. Acest tip de
interventie se realizeaza prin intermediul unor incizii foarte mici. O camera
de vederi mica este introdusa printr-una dintre incizii pentru a vizualiza
inima, in timp ce chirurgul foloseste instrumente chirurgicale controlate de la
distanta pentru a realiza operatia. Aparatul decord-pulmon este uneori folosit
in cazul acesei tehnici. Avantajele tehnicilor minim invazive sunt inciziile
mici, cicatrici mici, recuperare mai rapida, spitalizare mai scurta, sangerare
mai mica, mai putine complicatii infectioase si mai putina durere.
Dupa operatie,
pacientul va petrece una sau doua zile in sectia de terapie intensiva. Vor fi
monitorizate continuu pulsul si tensiunea arteriala in tot acest timp. De
obicei se administreaza medicatie intravenoasa pentru a regla circulatia
sangelui si tensiunea arteriala. Apoi pacientul va fi mutat intr-o alta sectie
a spitalului pentru 3-5 zile inainte de a fi externat.
Recuperarea la
domiciliu
Medicul va oferi
pacientului instructiuni specifice in ce priveste recuperarea la domiciliu:
- cum sa
ingrijeasca inciziile pentru a se vindeca fara complicatii,
- cum sa
recunoasca simptomele de infectie sau alte complicatii,
- cand sa
solicite ajutor medical de urgenta,
- cand sa se
programeze la control.
De asemeni,
pacientul va primi instructiuni despre cum sa faca fata efectelor adverse ale
operatiei. Aceste efecte pot dispare in 4-6 saptamani dupa operatie si pot
include:
- disconfort sau
mancarimi la locul inciziei,
- tumefierea
zonei din care s-a recoltat vena sau artera care a fost folosita pentru
grefare,
- durere musculara sau senzatie de strangere la nivelul umerilor sau al partii superioare al spatelui,
- durere musculara sau senzatie de strangere la nivelul umerilor sau al partii superioare al spatelui,
- oboseală
modificari ale dispozitiei sau depresie,
- dificultati de
adormire sau pierderea apetitului,
- constipaţie
- dureri
toracice in jurul inciziei (mai frecvente in cazul interventiei traditionale).
Recuperarea competa dupa bypass–ul traditional se realizeaza in 6 pana la 12 saptamani sau chiar mai mult. Un timp de recuperare mai scurt este necesar in cazul folosirii tehnicilor netraditionale.
De asemeni, medicul va oferi instructiuni si in ce priveste reluarea activitatii fizice. Aceasta variaza in functie de pacient, dar exista si niste termene prestabilite. Majoritatea pacientilor isi pot relua activitatea fizica dupa 4 saptamani, iar sofatul dupa 3 pana la 6 saptamani.
Reluarea
serviciului se realizeaza de obicei dupa 6 saptamani, cu exceptia situatiilor
in care serviciul implica activitate fizica intensa. Unii pacienti au nevoie sa
gaseasca servicii care implica efort fizic mai mic si sa aiba pentru inceput un
program mai scurt.
Ingrijirea
continua dupa operatie
poate include controale medicale repetate. In timpul acestor controale este
posibil sa fie efectuate diverse teste pentru a vedea cum functioneaza inima.
Testele pot fi ECG, teste de stres si ecocardiografia.
Bypass-ul
coronarian nu vindeca afectiunile arterelor coronare. Pacientul si medicul sau ar trebui sa
dezvolte impreuna un plan de ingrijire care sa includa schimbari in stilul de
viata care il pot ajuta pe pacient sa ramana sanatos si sa reduca riscul de
imbolnavire a arterelor coronare. Modificarile in stilul de viata pot include
renuntarea la fumat, schimbari in dieta, efectuarea de exercitii fizice
regulate, scaderea stresului si managementul acestuia. In unele cazuri
pacientul poate fi trimis la un program de reabilitare cardiaca. Aceste
programe au ca scop recuperarea prin activitate fizica supervizata si educatie
despre cum sa reduca riscul pentru afectiuni cardiace in viitor si il ajuta pe
pacient sa-si reia stilul de viata de dinainte de operatie.
Medicii supervizeaza acest tip de programe care includ consiliere pentru modificarea stilului de viata si exercitii fizice pentru cresterea fortei si a energiei. Administrarea medicatiei prescrise este de asemeni un pas important in ingrijirea dupa operatie. Medicamentele pot fi prescrise pentru controlul durerii in perioada de recuperare, pentru scaderea colesterolului sau a tensiunii arteriale, pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange, pentru controlul diabetului sau tratamentul depresiei.
Medicii supervizeaza acest tip de programe care includ consiliere pentru modificarea stilului de viata si exercitii fizice pentru cresterea fortei si a energiei. Administrarea medicatiei prescrise este de asemeni un pas important in ingrijirea dupa operatie. Medicamentele pot fi prescrise pentru controlul durerii in perioada de recuperare, pentru scaderea colesterolului sau a tensiunii arteriale, pentru prevenirea formarii cheagurilor de sange, pentru controlul diabetului sau tratamentul depresiei.
Riscurile operatiei
Desi aparitia unor complicatii in urma bypass-ului coronarian este
improbabila, riscurile pot fi legate de:
- sangerarea sau infectarea plagii operatorii,
- reactiile la anestezie,
- febră,
- durerea,
- durerea,
- accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic sau chiar decesul.
Unii pacienti pot dezvolta febra asociata durerilor toracice, iritabilitate
si scaderea apetitului. Acestea se datoreaza inflamatiei care poate afecta
plamanul sau pericardul, poate apare la 1 pana la 6 saptmani de la operatie
deoarece aceasta a implicat taierea pericardului. Aceasta afectiune este
usoara, autolimitata, dar sunt si pacienti care pot dezvolta lichid in pericard
care sa necesite tratament.
Folosirea aparatului cord pulmon artificial poate, de asemeni, sa determine
complicatii: pierderi de memorie sau alte modifiari, cum ar fi dificultati de
concentrare a atentiei sau de gandire clara. Aceste modificari apar de obicei
la pacientii mai varstnici, care au hipertensiune arteriala sau afectiuni
pulmonare, sau care sunt consumatori cronici de alcool. Aceste efecte secundare
deseori se amelioreaza in urmatoarele catreva luni dupa operatie.
Aparatul cord-pulmon, de asemeni, creste riscul de aparitie a cheagurilor
de sange la nivelul vaselor. Aceste cheaguri pot ajunge la creier sau in alte
parti ale corpului, blocand fluxul sanguin si determinand infarct sau alte
probleme.
In general, riscul de aparitie al complicatiilor este mai mare atunci cand
operatia de bypass este facuta in urgenta (spre exemplu, cand este efectuata in
timpul unui infarct miocardic), daca pacientul are varsta peste 70 de ani si
daca are un istoric de fumator. Riscul este mai mare si la pacientii care au si
alte afectiuni cum ar fi diabet zaharat, afectiuni renale sau pulmonare sau
afectiuni ale circulatiei periferice.
Puncte cheie
- operatia de bypass coronarian este un tip de chirurgie folosit pentru a
imbunatati fluxul sanguin spre inima la persoanele cu afectiuni coronariene
severe,
- in timpul operatiei, o artera sau o vena sanatoasa recoltata din alta
parte a corpului este grefata la nivel arterei coronariene afectate pentru ca
fluxul de sange sa poata ocoli zona blocata. Aceasta ocolire va avea ca
rezultat imbunatatirea vascularizatiei muschiului cardiac,
- bypass-ul coronarian este un tip de interventie pentru afectiunile
coronariene severe.
Nu toti pacientii cu afectiuni coronariene au nevoie de bypass. La pacientii care sunt candidati pentru aceasta operatie, rezultatele sunt de obicei excelente, 85% dintre acestia avand o reducere semnificativa a simptomelor, risc mai mic pentru un viitor infarct miocardic, si sanse de deces mai mici in urmatorii 10 ani dupa operatie.
- Medicul este cel care decide care pacienti sunt candidati pentru aceasta operatie. Se vor incerca mai intai alte interventii cum ar fi medicamentele sau angioplastia.
Nu toti pacientii cu afectiuni coronariene au nevoie de bypass. La pacientii care sunt candidati pentru aceasta operatie, rezultatele sunt de obicei excelente, 85% dintre acestia avand o reducere semnificativa a simptomelor, risc mai mic pentru un viitor infarct miocardic, si sanse de deces mai mici in urmatorii 10 ani dupa operatie.
- Medicul este cel care decide care pacienti sunt candidati pentru aceasta operatie. Se vor incerca mai intai alte interventii cum ar fi medicamentele sau angioplastia.
- Desi de obicei operatia este facuta cu programare, exista si situatii in
care este facuta in urgenta, cum ar fi in timpul unui infarct miocardic
- Desi complicatiile sunt rare, exista riscul de aparitie a sangerarii sau
infectarii plagii operatorii, reactii la anestezie, durere sau febra, infarct
miocardic sau accident vascular cerebral sau moarte subita.
- Recuperarea postoperatorie se face in 6-12 saptamani sau mai mult. Majoritatea pacientilor isi reiau activitatile obisnuite la 6 saptamani dupa operatie.
- Recuperarea postoperatorie se face in 6-12 saptamani sau mai mult. Majoritatea pacientilor isi reiau activitatile obisnuite la 6 saptamani dupa operatie.
- Ingrijirea dupa operatie poate include controale medicale periodice,
modificari ale stilului de viata pentru prevenirea agravarii afectiunii
coronariene si administrarea medicatiei prescrise.