1. Definiţie şi clasificare
Traumatismele abdominale reprezintă leziuni ale viscerelor
abdominale sau ale pereţilor abdominali produse de agenţi traumatici.
Traumatismele abdominale pot fi:
a) contuzii, când
tegumentul rămâne intact;
b) plăgi, când
tegumentul este rupt. Plăgile pot fi:
- nepenetrante, când
nu pătrund în cavitatea peritoneală;
- penetrante, când
agentul vulnerabil a pătruns în cavitatea peritoneală. Acestea pot fi:
fără leziuni viscerale;
cu leziuni viscerale, când
sunt
interesate organe parenchimatoase prin zdrobire pe un plan osos, sau organe
cavitare prin explozie sau prin smulgere.
Plăgile pot fi
produse de arme albe sau de proiectile ale armelor de foc. Plăgile produse de
arme albe se caracterizează prin secţiuni relative regulate ale ţesuturilor,
apar de regulă în urma unor lovituri din faţă, sunt plasate pe partea stângă a
corpului şi sunt frecvent situate în partea superioară a abdomenului. Plăgile
produse de proiectile sunt mult mai complexe, leziunile produse sunt
pluriviscerale şi sunt de obicei diferite.
2. Examinarea traumatizatului abdominal
Examinarea clinică a bolnavului traumatizat abdominal are
următoarele etape:
- investigaţie asupra funcţiilor vitale (puls, respiraţie TA);
- se realizează anamneza completă a pacientului asupra
modalităţii de producere a accidentului şi a agentului traumatic;
- se face inspecţia abdomenului: echimoze, escoriaţii sau
plăgi.
- palparea abdomenului pentru a sesiza punctele dureroase şi
zonele cu bombări, tumefacţie, contractură musculară;
- ascultaţia abdominală poate indica prezenţa sau absenţa
peristaltismului intestinal;
- tuşeu rectal şi vaginal pentru a sesiza sângerări.
Examinarea paraclinică este necesară pentru a completa cu
informaţii importante examinarea efectuată. Ea constă în:
- recoltarea de sânge pentru stabilirea grupei sangvine şi a
Rh-ului, HLG pentru detectarea Hb şi Ht, glicemie, uree, creatinină, ionograma
(Na+, K+, Cl-);
- radiografia abdominală pe gol pentru stabilirea prezenţei
sau a absenţei pneumoperitoneului prin ruptura unui segment a tubului
digestive, pentru stabilirea eventualelor fracturi costale, fracturi de bazin;
- radiografia toracică pentru stabilirea eventualelor
fracturi de rebord costal stâng (ruptură de splină) sau de rebord costal drept
(ruptură de ficat);
- puncţia lavaj peritoneal cu 200-300 ml. ser fiziologic
pentru a se vedea culoarea lichidului extras în scopul stabilirii prezenţei sau
a absenţei sângelui în abdomen;
- ecografia abdominală evidenţiază leziuni ale capsulei
splenice sau hepatice, leziuni renale sau pancreatice;
- se completează cu investigaţii CT;
- arteriografie selectivă;
- urografie.
3. Sindroame clinice
La traumatizaţii abdominali cu interesare viscerală, de
regulă, apar manifestări clinice prin:
sindrom
de hemoragie internă (intraperitoneală
sau retroperitoneală) manifestat prin
hipotensiune, tahicardie, paloare, transpiraţii reci, cu sau fără pierderea
conştiinţei. Apare în leziunile sângerânde;
sindrom
de iritaţie peritoneală, apare în momentul în
care un organ cavitar s-a rupt în cavitatea peritoneală şi a deversat
conţinutul în aceasta. Clinic se manifestă prin apărare şi contracţie
musculară, durere intensă;
sindrom
mixt, în cazul prezenţei
concomitente a semnelor de hemoragie internă cu cele de peritonită;
sindromul
complex, în cazul
cointeresării traumatice şi a altor segmente ale corpului ce potenţează şi
amplifică simptomatologia abdominală.
Traumatismul abdominal poate genera şi leziuni viscerale
abdominale cu manifestări clinice târzii.
Acestea sunt:
Hemoragie internă în doi timpi:
1- se
constituie un hematom mare hepatic sau splenic;
1. se
rupe hematomul provocând hemoragie internă.
-
Peritonită în doi timpi:
1- necroză
peritoneală;
1-
deversarea lichidului.
Ruperea sau dezinserţia mezenteriului,
care conduce la necroză, perforare şi peritonită în doi timpi;
Ocluzie intestinală în doi timpi, care
constă în ruperea mezenteriului abdominal, hernierea ansei interstiţiale,
ştrangulare, ocluzie intestinală prin eventraţia posttraumatică sau herniere
internă;
Abcese intraperitoneale tardive,
manifestate prin sângerare mică, supra-infectare, abces subfrenic a fundului de
sac Douglas (febră, durere);
Pancreatita acută posttraumatică, când
pancreasul este zdrobit, pacientul are durere foarte mare în bară, greaţă,
vărsături, apărare musculară, creşterea amilazelor din sânge şi urină.
4. Tratamentul traumatismelor
abdominale
Tratamentul traumatismelor abdominale constă în:
⁃ reechilibrare volemică cu soluţie
perfuzabilă şi sânge;
⁃ reechilibrare hidroelectrolitică;
⁃ oprirea hemoragiei chirurgical în
urgenţă;
⁃ se montează sondă pentru aspiraţii
nazogastrice:
⁃ calmarea durerii;
⁃ profilaxie antitetanică;
⁃ în cazul indicaţiilor operatorii,
tratamentul chirurgical constă din incizie xifoombilicală mare pentru
explorare, recoltare de lichid intraoperator, efectuarea hemostazei
chirurgicale definitivă, lavaj abundent a cavităţii peritoneale cu lăsarea
tuburilor de dren.